Istoria fotografiei Ep. 6. - Fotografia care nu mai are răbdare.

Fotografia instant a eliminat complet timpul de așteptare dintre declanșare și imagine.
Prin procese chimice integrate în film, Polaroid a făcut posibilă developarea fotografiei direct în aparat.
Odată cu apariția imaginii color instant, fotografia a devenit imediată, personală și irepetabilă.
Polaroidul nu a fost doar o invenție tehnică, ci o schimbare de ritm. Fotografia a devenit prezent.

Fotografia care nu mai are răbdare

Întrebarea a venit de la un copil.

- De ce trebuie să așteptăm?

Era în 1943, Dr. Edwin Land se afla într-o vacanță, iar fiica lui Jennifer, în vârsta de 3 ani tocmai fusese fotografiată. Imaginea exista deja, ascunsă undeva într-un aparat, pe un film care urma să fie developat mai târziu.

Pentru adulți, asta era normal. Pentru un copil, nu.

- Dacă fotografia e făcută acum, de ce nu o putem vedea acum? Întrebă din nou Jennifer.

Land nu a răspuns imediat. Nu știa ce să răspundă. Dar întrebarea nu l-a mai părăsit.

Până atunci, fotografia fusese întotdeauna legată de timp. De așteptare. De drumuri. De laboratoare. Chiar și în era modernă, trebuia să lași imaginea să plece de lângă tine pentru a se întoarce, într-o zi, sub formă de hârtie.

Datorită acestei întrebări, 4 ani mai târziu, în 1947, Edwin Land a rupt acest ritual.

A inventat un procedeu în care fotografia nu mai pleca nicăieri. Negativul și hârtia fotosensibilă erau suprapuse. Între ele, un strat subțire de substanțe chimice era eliberat exact în momentul declanșării. Lumina crea imaginea, iar chimia o dezvăluia imediat.

Fotografia se developa singură. Apăruse o nouă magie.

Nu mai era nevoie de cameră obscură. De întuneric. De mâini străine. Totul se întâmpla în aparat. Iar după ce procesul se încheia, negativul și pozitivul se separau.

Pentru prima dată, fotografia nu mai cerea răbdare.

Imaginea ieșea din aparat caldă, umedă, fragilă. O țineai în mână fără să știi exact ce va deveni. Culorile apăreau lent. Contrastul se așeza treptat. Fotografia se năștea în fața ta, ca un mic spectacol privat.

Dar exista un preț. Imaginea era unică. Nu exista duplicat.

Anii au trecut, iar în 1963, Polaroid a făcut următorul pas. Echipa lui Edwin Land a reușit ceea ce părea imposibil: fotografia instant color. Nu doar rapidă, ci completă. Viața, cu toate nuanțele ei, putea fi prinsă și revelată pe loc.

A apărut Polaroid OneStep.

Aparatul era simplu. Un singur buton. Fără setări complicate. Exact ca Brownie-ul, cu zeci de ani înainte. Dar magia se întâmpla acum sub ochii tăi. Fotografia nu mai era o promisiune. Era un eveniment imediat.

Oamenii priveau cum imaginea apare încet pe hârtie. Un chip. Un zâmbet. O petrecere. Un moment care, cu câteva secunde înainte, nici nu exista.

Polaroidul a schimbat relația cu fotografia.

Nu mai fotografiai pentru viitor. Fotografiai pentru acum.

Imaginea nu mai era gândită, analizată, planificată. Era trăită. Greșelile deveneau parte din farmec. Culorile imperfecte. Marginile. Textura. Fiecare fotografie era definitivă, dar tocmai de aceea valoroasă.

Fotografia nu mai aștepta să fie văzută. Se arăta singură. Devenise și mai democratică.